Jocurile Olimpice: inelele care nu au fost niciodată despre continente

Jocurile Olimpice: inelele care nu au fost niciodată despre continente

Dacă ai fi întrebat zece oameni pe stradă ce reprezintă inelele de la Jocurile Olimpice, nouă ți-ar spune același lucru: „Cinci continente, cinci culori”. Este răspunsul pe care l-ai da și tu la examen, cu toată încrederea din lume.

Vestea proastă: este o eroare de interpretare. Vestea bună: povestea adevărată e mai bună.

Un drapel făcut la magazinul din colț

În 1913, baronul Pierre de Coubertin, omul care a reînviat Jocurile, a conceput un drapel. Nu l-a comandat la o agenție de branding și nici nu a organizat licitație. A fost confecționat la „Bon Marché”, un magazin de pe strada Oudinot din Paris, aproape de casa lui.

Primul drapel avea 3 metri lungime și 2 metri lățime. Pe fond alb stăteau cinci inele împletite. Practic, cel mai celebru logo sportiv din istorie a început ca un proiect de cartier.

Drapelul și emblema au fost aprobate de Comitetul Internațional Olimpic în 1914, la aniversarea a 20 de ani de la renașterea Jocurilor. Au fost folosite pentru prima oară la Jocurile Panegiptene din Alexandria, pe 5 aprilie 1914, și abia în 1920, la Anvers, au flutura la Jocurile Olimpice propriu-zise.

Cum arată, de fapt, inelele olimpice

Detaliile contează, mai ales dacă te pregătești pentru un test sau vrei să corectezi pe cineva la o cafea:

• Sunt cinci inele întrețesute: albastru, galben, negru, verde și roșu.
• Inelul albastru e sus, în stânga, cel mai aproape de catarg.
• Inelele galben și verde stau jos și fac legătura între celelalte.
• Emblema din centrul primului drapel măsura 2,06 m pe 60 cm.

Ordinea nu e întâmplătoare, iar greșeala de culoare sau de poziție se vede imediat. Dacă ai mai desenat vreodată inelele pe un șerveţel, probabil le-ai încurcat pe undeva.

Mitul continentelor

Lectura „un inel = un continent” este foarte răspândită. Chiar și între specialiști au circulat explicații diferite: istoricul David Young a propus ideea că inelele ar reprezenta cele cinci olimpiade desfășurate înainte de 1914, iar CIO vorbește despre caracterul internațional al Mișcării Olimpice.

Explicația dată de Coubertin însuși, în 1931, e mai elegantă. Cele cinci inele simbolizează cele cinci părți ale lumii unite prin olimpism. Cele șase culori, adică cele cinci inele plus albul fondului, reproduc culorile tuturor drapelelor naționale. Altfel spus, nu a atribuit câte o culoare fiecărui continent. A ales o paletă din care, oricât ai încerca, orice drapel din lume se poate construi.

Adică: nu e o hartă colorată, e un paint cu 6 culori în care încape toată lumea.

De ce rămân inelele în minte

Un simbol bun se recunoaște într-o secundă și funcționează fără traducere. Coubertin a înțeles asta acum mai bine de un secol: ceremonialul și simbolurile sunt cele care transformă o competiție sportivă într-un eveniment cu atmosferă, estetică și emoție.

Inelele nu sunt singurele simboluri olimpice. Lor li se adaugă:

• Flacăra și torța, aprinse la Olimpia cu ajutorul unei oglinzi parabolice. Ștafeta flăcării a fost introdusă în 1936, la Berlin.
• Imnul, compus de Spyridon Samaras, cântat în 1896 și declarat oficial abia în 1957.
• Deviza „Citius, Altius, Fortius” („Mai repede, mai înalt, mai puternic”), apărută pe drapelul de la Anvers, 1920.
• Jurământul, rostit prima dată în 1920 de scrimerul belgian Victor Boin.
• Mascotele, medaliile și posterul, care diferă la fiecare ediție.

Dacă vrei întregul tablou, cu toate detaliile, citește lucrarea completă despre simbolurile olimpice în PDF.

Și ce legătură are asta cu facultatea ta?

Mai mult decât crezi. Povestea inelelor arată un lucru pe care orice student ar trebui să-l învețe devreme: ce „știe toată lumea” nu e neapărat adevărat, iar diferența o face sursa.

Un articol științific despre simbolurile olimpice, publicat în revista unei universități, a pornit exact de la întrebarea „ce înseamnă de fapt?”. Răspunsul vine din surse primare, citate corect, comparate între ele. Asta e, în esență, munca de cercetare.

Dacă vrei să ajungi și tu la nivelul de a publica într-o revistă academică, pașii sunt simpli:

1. Alege un subiect aparent banal. Cu cât e mai familiar, cu atât sunt mai multe idei greșite de corectat.
2. Caută sursa originală. Citatul lui Coubertin din 1931 face mai mult decât zece articole de popularizare.
3. Compară versiunile. Când apar explicații diferite (inele, continente, olimpiade), le prezinți pe toate și spui ce susțin sursele.
4. Scrie clar. Un text bun se citește ușor și se poate verifica.
5. Publică. Revistele universitare, inclusiv seriile de anale ale universităților, sunt un prim pas realist pentru studenți și masteranzi.

Nu trebuie să fii campion olimpic ca să contezi în sport. Uneori ajunge să știi exact cum e făcut un drapel.

Pe scurt

• Inelele olimpice au fost concepute de Pierre de Coubertin în 1913 și aprobate în 1914.
• Sunt cinci, în culorile albastru, galben, negru, verde și roșu, pe fond alb.
• Cele șase culori reproduc culorile drapelelor naționale. Explicația „un inel = un continent” este o simplificare.
• Drapelul a apărut la Alexandria în 1914 și la Jocurile Olimpice în 1920, la Anvers.

Vrei să afli mai mult? Descarcă lucrarea completă (PDF).